Această lucrare descrie principalele evoluții în istoria poveștilor britanice și încearcă să explice cum a făcut o revenire puternică în secolul al XIX-lea în toate domeniile regatului—artistic, științific, economic, politic—cu sprijinul cuplului regal, în timp ce regina Victoria a fost numită „Regina Zână”.

De ce au încercat autorii, miniștrii și industriașii cu atâta entuziasm aventura poveștilor? De ce a fost folosit atunci termenul „povești” pentru calea ferată, baletele albe și Palatul Expoziției Catolice? Cum poate fi explicată pasiunea, chiar și obsesia victorienilor pentru zâne?

Această carte examinează poziția imaginii zânei, plasată între ceea ce este lizibil, vizibil și invizibil, explorând legăturile dintre povești și spiritism, fără a trece cu vederea dimensiunea trupească, chiar și erotică a zânei.