Modul în care Părintele Iosif Hesychastul folosește limba și își exprimă cuvântul exclude orice sentimentalism dulceag, chiar dacă el însuși este cuprins de o sensibilitate extremă și, fiind profund emoțional, suferă pentru cei suferinzi așa cum suferă și pentru rudele sale. Cuvântul său nu respectă reguli, ci izvorăște natural și spontan, deși a ajuns doar până la clasa a treia primară. Iosif merge pe sârmă între cuvinte rare, într-o limbă care, pentru a spune ceea ce dorește, nu cunoaște limite. Numai într-un mod poetic poate fi redată măreția manifestării divine, iar această exprimare poetică Părintele Iosif o trăiește și prin ea se exprimă. Exprimarea lui nu este rezultatul unui proces logic sau al unor reguli interiorizate. Nu este nici populară, nici cultă. Nu este o problemă de gramatică sau sintaxă. Izvorăște ca dintr-o sursă, iar în ciuda fluidității sale, un cuvânt susține și continuă pe celălalt, dând expresie unui mister nespus.