Cartea evidențiază o teologie socială și politică care nu rămâne decuplată de societate și problemele sale. Dimpotrivă, este testată și transformată atunci când întâlnește cultura cu diversele sale expresii și cu identitățile pe care le include uneori, le (re)formează alteori și le exclude în alte cazuri. Prin această întâlnire se dezvăluie tensiunile, posibilitățile, dar și limitele discursului teologic în sfera publică.

De la relația dintre teologie și literatură până la formele contemporane de teologie politică și teoriile de gen, de la critica feministă și identitățile feminine și masculine până la conceptul de „ortodoxie greacă” și tensiunile din interiorul tradiției ortodoxe, capitolele cărții analizează prezența dinamică și adesea ambivalentă a religiei în spațiul public.

O mențiune specială este făcută cursului de Religie și provocărilor cu care s-a confruntat în ultimele două decenii: reformele instituționale, confruntările sociale, sensibilitățile legate de gen și cultură care au apărut, precum și întrebarea despre rolul predicatorului/teologului educator în prezent.

În acest context, teologia este chemată să-și asume responsabilitatea publică, nu ca un sistem închis de certitudini, ci ca un discurs critic, dialogic și pedagogic eliberator.