Cine stabilește agenda? Au pierdut partidele o parte din autonomia lor în fața mass-media? Când comunicarea întărește democrația și când o subminează?
Cartea explorează modul în care comunicarea politică, ca Ianus între emancipare și manipulare, transformă democrațiile moderne. În Partea I sunt analizate trei dimensiuni fundamentale ale comunicării politice – mediere, interdependență și influență – și consecințele acestora pentru autonomia câmpului politic și calitatea democrației.
În Partea a II-a este propus un model analitic și o cronologie a comunicării politice în Grecia, cu focus pe cea de-a III-a Republică Elenă. Cartea urmărește tranziția de la bipolarismul partidului și presa politică (anii 1980) la televiziunea privată și grupurile editoriale (anii 1990), de la sistemul politico-mediatic de putere (1996-2009) la deconstrucția acestuia în perioada crizei și a platformelor digitale și, în final, către noua fază a multor crize după 2019, evaluând consecințele asupra legitimității democratice, concurenței politice și calității informării.
Cartea oferă cadrul conceptual și adâncimea istorică care ne permit să înțelegem condiția ambivalentă actuală a comunicării politice, între extinderea democratică și slăbirea acesteia.
