O mie de copii noi, băieți și fete din Roumeli, au fost mobilizați pentru a întări forțele DSE în Grammos. Alte trei sute de copii s-au alăturat pe parcurs, din satele câmpiei Tesaliei.
Multe dintre aceste ultime copii, când au avut ocazia, au fugit spre satele lor. Au plecat pe 18 februarie ’48 și au reușit să ajungă, la sfârșitul lunii martie în Grammos, mai puțin de patru sute, după 40 de zile de aventură inimaginabilă.
În ziua Bunei Vestiri a urmat a doua mobilizare în grup, a peste trei sute de fete din Evritania. Mulți dintre acești copii, cei care au supraviețuit bineînțeles, au ajuns refugiați în Tașkent și în alte locuri.
Cazul cel mai caracteristic este povestea „sfântului” Vasile care și-a întâlnit cele două surori în Grammos și nu l-au recunoscut. Cei trei frați au ajuns în Tașkent.
