Problema interzicerii admiterii elevilor dislexici în școlile militare reprezintă cea mai recentă formă de discriminare instituționalizată împotriva unui grup social din statul grec. Această lucrare încearcă să facă lumină asupra unei chestiuni altminteri puțin cunoscute.
În prima parte a eseului este descris termenul „dislexie” și sunt prezentate caracteristicile sale specifice, nu ca afecțiune — concepție greșită care a prevalat în trecut —, ci ca un mod de gândire aparte, diferit de cel al majorității societății. Apoi, din perspectivă științifică, educațională și juridică, este analizată necesitatea abrogării legilor care interzic admiterea elevilor dislexici.
În partea a doua este reprodusă o scrisoare a Statului Major al Armatei Elene, prin care cititorul va putea afla poziția oficială a acestuia în această chestiune. În cele din urmă, în partea a treia este prezentat răspunsul nostru la aceste poziții, precum și exemple din alte țări, precum SUA, Regatul Unit și Israel, care îi includ în mod obișnuit pe dislexici în forțele lor armate.
