Care este relația dintre politica internațională în ansamblu și cultura (atât ca „culture” cât și ca „civilization”) și de ce trezește interes? Lucrarea de față își propune reconstrucția reflecției științifice asupra acestei relații, sub prisma domeniului Relațiilor Internaționale.

Examinează reflexiv și istoriografic integrarea conceptelor și tematicilor „culturii” și „civilizației” în cadrul Relațiilor Internaționale, răspunzând nevoii de dezvoltare a unui gând critic și sistematic asupra caracteristicilor culturale ale politicii internaționale sau asupra trăsăturilor politicilor internaționale în raport cu cultura.

În consecință, se concentrează pe legătura dintre dezvoltarea inegală în sistemul internațional și superioritatea culturală ca atitudine politică. Narațiunea rezultată include în mod constant parafraze dialectice în tratarea interacțiunii între „internațional” și „cultură/civilizație”.

Exemple prin excelentă ale acestor parafraze sunt grija pentru evoluția unui domeniu și miza interdisciplinarității, paznicii Relațiilor Internaționale și necrologii săi apropiați, discursul realist asupra internaționalului și cel antirealist sau interpretarea liberală a „politicului” și suspiciunea față de aceasta, experiența/practicile occidentale și corespondentele non-occidentale, comunitarismul și cosmopolitismul, relativismul și universalismul, abordarea esențialistă a „internaționalului” și a „culturii” și cea anti-esențialistă, iar în final înțelegerea culturii ca factor al puterii și ca cadru care favorizează anumite manifestări ale puterii.

Pe scurt, contribuția culturii la Relațiile Internaționale este duală, vizând atât consolidarea cât și perturbarea domeniului, adică „(de)stabilizarea” acestuia și a zonei sale de confort.