«Ce intenționezi să faci cu lumea care se deschide înaintea ta și pe care, în curând, o vei întâmpina ca adult? S-o schimbi, s-o cunoști sau s-o înțelegi?» l-a întrebat profesorul său în ultima zi de liceu.

«Pe toate trei», i-a răspuns atunci spontan Kostas, fără să stea pe gânduri.

Kostas Gyftodimos, fiul unui notar de renume, s-a născut în Limni, Evia în 1905. A cunoscut, încă din timpul facultății de Medicină, închisoarea și exilul din cauza apartenenței sale la partidul comunist, însă a depășit rapid granițele țării sale și a trăit la Viena, Berlin, Paris și Moscova, iar în 1945 a călătorit la New York și San Francisco pentru conferința fondatoare a ONU.

Exilat în Sifnos și Kimolos de dictatura lui Metaxa, la intrarea trupelor germane a fugit pentru a se alătura Rezistenței, unde a primit pseudonimul „Karagiorgis”.

A fost primul căpitan al ELAS Thessalia în timpul Ocupației, ministru în Guvernul Democrat Provizoriu și general-locotenent al Armatei Democratice în Războiul Civil, când a fost rănit într-o explozie de mină.

Director al Rizospastis în timpul evenimentelor din decembrie și a perioadei de teroare albă, a introdus metode inovatoare în funcționarea ziarului. A fost în dezacord cu Acordurile de la Liban, Caserta și Varkiza.

După înfrângerea din Războiul Civil, mulți îl considerau cel mai potrivit „succesor” al lui Zachariadis.

Totuși, nimeni nu și-ar fi putut imagina sfârșitul său tragic.