La Gramos, primăvara anului 1949, iarna nu cedase încă armele. Pe văi, sub lună sau în întunericul absolut, oamenii mergeau spre un sfârșit fără nume. Printre ei, maiorul Ioannis Valasis.

Un cuvânt într-un document militar uitat – „s-a sinucis” – devine prilejul reconstrucției vieții maiorului și a nopții în care și-a întors arma împotriva sa. De la Asia Mică și Școala de Ofițeri, pe frontul liniei de Fortificații, captivitatea de câteva zile, Ocupația, întoarcerea sa în noul armata regulată, evenimentele din decembrie, operațiunile militare 1946-1948 împotriva rebelilor înarmați și, în final, Gramos (1949), traseul lui Valasis sintetizează destinul unei întregi generații.

O poveste despre onoare, responsabilitate și disperare. Despre Războiul Civil așa cum îl poartă trupul și conștiința. Și despre felul în care Istoria lasă în urmă oameni – nu doar evenimente.