Un pilot german a dezertat cu adevărat în timpul Bătăliei de la Creta din 1941, după ce a bombardat anterior aeroportul Tatoi ocupat de germani? Două turco-creteence s-au convertit și au făcut o căsătorie creștină cu voia lor, după ce au supraviețuit unei mari masacri? Cine a compus în cele din urmă Adagio-ul lui Albinoni? Ar fi putut Creta să se alăture Greciei în 1913? O casnică italiană a cedat cu adevărat romanele sale unei renumite scriitoare franceze, pentru ca aceasta să le publice sub propriul nume, în mod anonim? A fost o răzbunare motivul crimei aparent comise de către soldați turci asupra unui grec bogat în anul 1897, în Volosul ocupat?

Unele dintre aceste unsprezece note ascunse ale Istoriei par a fi inventate, dar nu sunt. Altele par reale, dar nu sunt. Istoria poate deveni uneori în mod necesar contra-factuală, un buton fără găuri: alcătuită din mărturii, înregistrări și amintiri neașteptate sau distorsionate, rămâne totuși o narațiune coerentă care are consistență internă și interpretează realitatea. Printr-o prismă diferită de fiecare dată, încorporează factori contradictorii în interpretările sale, demontează fațete ascunse ale evenimentelor pentru a le înlocui cu alte versiuni mai probabile, iluminând cu obiectivitate fotografică partea internă a faptelor pe baza unor noi versiuni și dovezi.

Așa se relevă aceste povești contra-factuale ale Istoriei, la plural.