Prin această carte se încearcă o privire anatomică asupra puterii judiciare, din care reies elementele esențiale ale acesteia, alături de credibilitatea justiției pe care o administrează. Anatomie care poate deranja sau chiar răni, asemenea oricărei anatomii care evidențiază cu siguranță o serie de cauze ce generează credibilitatea tot mai scăzută a sistemului judiciar în Grecia.

În căutarea acestor cauze, predomină percepția că nu se dovedește în cotidian echilibrul între cele trei puteri care structurează statul – legislativă, executivă, judecătorească – în funcție, bineînțeles, de domeniul funcționalității instituționale, așa cum este delimitat de Constituție. Astfel, în raport cu obiectul studiat în carte, aria instituțională a puterii judiciare se reduce și activitatea jurisdicțională este serios contestată, din cauza tradiției îndelungate a opțiunilor suverane în detrimentul acesteia din partea celorlalte două puteri, în special a celei guvernamentale.

În aceste condiții, sistemul judiciar este testat, căutând conexiunea sa esențială cu temeliile sale instituționale: constituția, dispozițiile cu putere supralegală, convențiile internaționale, jurisprudența, teoria, principiile dreptului, etc., cu referire permanentă la Grecia și la nivel internațional. Totuși, pe parcursul acestui proces, corpul judiciar este urmărit de prevalența de-a lungul timpului a percepțiilor egoiste, mitificate, stereotipe și a clișeelor, cum ar fi faptul că independența justiției – evident a judecătorilor – este dată de la sine sau că conștiința reprezintă pentru judecători un privilegiu și o garanție a unei judecăți drepte, etc. Acestea sunt elemente calitative, care sunt căutate în hotărârile judiciare, dar de multe ori sunt găsite...