În cadrul lucrării Munca socială comparativă – Povești de complicitate și rezistență este evidențiată o dimensiune critică, dar adesea tăinuită, a istoriei profesiei de asistent social: tensiunea constantă dintre îngrijirea socială și controlul social.
Prin studii comparative internaționale, cu accent deosebit pe protecția copilului, cartea scoate în evidență modul în care instituțiile create pentru protecția copiilor și familiilor au fost folosite în anumite perioade ca mecanisme de supraveghere, disciplinare sau chiar separare violentă a familiilor.
De la regimuri coloniale și politici autoritare până la practici contemporane de gestionare a sărăciei și „riscabilității”, autorii propun o lectură critică a muncii sociale ca practică cu o semnificație politică și morală profundă. În paralel, ei evidențiază experiențele profesioniștilor și ale comunităților care s-au opus politicilor autoritare și au revendicat practici democratice și emancipatoare.
Cartea nu se adresează doar domeniului muncii sociale, ci mai larg științelor sociale și fiecărui cititor interesat de rolul serviciilor sociale în viața cetățenilor, a copiilor și a familiilor, la nivel internațional.
