Cum arată Țara Trecutului pe suprafețele agitate și instabile ale rețelelor sociale? În ce moduri prelucrează o societate precum cea grecească Istoria — dar și poveștile — sale în „epoca platformei”?
În ce aventuri se aventurează cultura istorică și empatia socială a timpului într-o lume care învață să-și formuleze sensurile prin mișcări subtile, nervoase și repetitive ale miilor de degete pe mii de ecrane?
Această carte se confruntă cu aceste întrebări, aducând în prim-plan conceptul de epidemie. Ea încearcă o lectură a rețelelor sociale ca pe un peisaj epidemic, în cadrul căruia se desfășoară, printre altele, atât recitirea trecutului, cât și producția generală a senzațiilor dominante de spațiu-timp.
Pe paginile sale, „cuvintele și lucrurile” epidemiei devin chei care încearcă să descuiască modurile în care trecutul istoric se transformă în conținut, adică într-o revendicare zilnică dorită pe ecranele Facebook, Instagram, X sau TikTok.
