Medicamentele care ne hrănesc examinează relația dintre toxicitate și remediu în fața crizelor interconectate de sănătate și mediu care modelează viața în secolul XXI. Prin munca etnografică cu organizații care utilizează vindecarea pe bază de plante și practici agricole durabile în Tanzania, Stacey A. Langwick pune întrebarea ce înseamnă să vindeci într-o lume toxică.

Extinzând pe expresia în Kiswahili dawa lishe, sau medicamentele care ne hrănesc, Langwick descrie potența medicamentelor pe bază de plante în proiecte terapeutice care abordează împreună corpurile și mediile. Aceste eforturi contestă concentrarea intensă a biomedicinei asupra dinamicii interne a corpurilor biologice și externalizarea practicilor agricole moderne, industriale și de gestionare a terenurilor care o afectează.

Dawa lishe nu este un apel la revenirea la tradițional, ci o invitație de a ne alătura experimentelor contemporane despre cum cunoaștem, folosim și guvernăm plantele terapeutice. Medicamentele care ne hrănesc oferă moduri alternative de a trăi și muri, de a crește și descompune, de a compune și decompozi, recunoscând interdependența sănătății corporale și ecologice.