Pictorii din Samarina constituie unul dintre cele mai numeroase și longevive grupuri artistice din perioada târzie a stăpânirii otomane. Primii pictori din Samarina care semnează lucrările menționând locul de origine apar la sfârșitul secolului al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea crește spectaculos numărul pictorilor originari din Samarina, iar membri familiilor „artistice” își continuă activitatea până în primele decenii ale secolului al XX-lea.
Pictorii lucrau în echipe – ateliere cunoscute sub numele de „frății” și erau de obicei organizate pe baze familiale – de rudenie și origine comună. Activitatea lor se răspândește spectaculos pe aproape întreaga peninsulă Balcanică! În spațiul elen se extinde de la Peloponezul de nord, continuă în zona Sterea, Epiros, Tesalia și Macedonia, în timp ce în țările vecine de astăzi, care odată făceau parte dintr-un spațiu unitar al Imperiului Otoman, activitatea lor este intensă în Albania, Macedonia de Nord și limitată în Bulgaria.
În perioada cronologică definită între sfârșitul secolului al XVIII-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea, au fost identificați și înregistrați 121 de pictori din Samarina care au semnat ansambluri de fresce și icoane în regiunile menționate. Este vorba despre un număr deosebit de impresionant de pictori, poate unul dintre cele mai mari în ceea ce privește pictorii proveniți din același atelier artistic, un fapt care dovedește și menținerea puternicei tradiții postbizantine, adaptată la condițiile epocii.
