Hârtiile cimitire nu sunt o lucrare tradițională de istorie a artei nici de teorie literară. Nu sunt nici o istorie a ideilor, în sens strict, în ciuda bogăției de idei pe care o surprind. Valorificând, totuși, toate aceste metode și abordări, ele analizează explozia spectaculoasă a imaginilor din ultimele două decenii pentru a trata, mai departe, nu doar anumite imagini specifice, ci rolul și locul acestor imagini în viața noastră de zi cu zi.

Cu referiri la opera lui Nadar, Roland Barthes, Léon Golub, Nancy Spero, Fazal Sheikh, Susan Meiselas și alții, trasează strategii diferite de lectură care, având ca punct de plecare convingerea că trecutul, prezentul și viitorul sunt întotdeauna interconectate, constituie un manual pentru înțelegerea materialului vizual în secolul XXI.

Cele șase eseuri ale cărții au fost scrise cu convingerea că ceea ce trebuie opus vitezei cu care astăzi sunt produse, distribuite și stocate imaginile, în ciuda caracterului lor efemer și trecător, sunt moduri de lectură care reconstruiesc răbdător genealogia și rețelele de relații ce guvernează lumile multiple ale imaginilor. Împreună, eseurile examinează regimul schimbător al imaginilor nu doar în prezent și în viitor, ci și în trecut. Ele tratează imaginea ca pe o întrebare și nu ca pe ceva evident.