Pentru contemporanii săi din Veneția de la sfârșitul secolului al XVI-lea, El Greco (1541­–1614) era un om contradictoriu, un artist înnăscut binecuvântat cu un talent extraordinar, dar încăpățânat în urmărirea propriului său drum.

Pe parcursul carierei sale, pe măsură ce a progresat de la Creta la Veneția, la Roma și, în cele din urmă, la Toledo, Spania, „Grecul” s-a distins de colegii săi, îmbinând diferite tradiții artistice occidentale pentru a crea un limbaj pictural unic. Stilul obsesiv al lui El Greco a respins naturalismul și accesibilitatea. Lucrări precum Dezbrăcarea lui Hristos (1577–79), Înmormântarea contelui de Orgaz (1586–88) și Viziunea Sfântului Ioan (1608–14) dezvăluie figuri alungite, contorsionate; culori ireale; și o redare experimentală a spațiului — toate rezistente la o vizionare ușoară și, în schimb, orientate către o artă de grandoare epică și frumusețe intelectuală.

Adesea privit cu suspiciune și critici în timpul vieții sale, El Greco a fost revitalizat de o trupă de admiratori moderni înflăcărați, inclusiv Pablo Picasso, Roger Fry și pionierul Der Blaue Reiter, Franz Marc. Astăzi, artistul face parte din grupul privilegiat al marilor maeștri vechi, fiind atât o anomalie a epocii sale, cât și un punct de referință de-a lungul secolelor.

Această introducere esențială din TASCHEN Basic Art 2.0 explorează influențele și ingredientele viziunii radicale și singulare a lui El Greco, de la lumea simbolică a icoanelor bizantine și valorile umaniste ale Renașterii până la începuturile incipiente ale practicii conceptuale.