În „Istoria sculpturii occidentale. De la Evul Mediu până în prezent” Alki Haralambidis examinează parcursul artei tridimensionale, adică al producerii de imagini în termeni corporali, tactili, de la Evul Mediu și până astăzi.

Este un studiu care nu urmărește doar evoluția sculpturii în Occident în mod diachronic, ci investighează și evidențiază cum oamenii, în contexte istorice, sociale și estetice diferite, reflectă lumea înconjurătoare, obiectele, chipurile și narațiunile lor prin mijloacele cioplirii, modelării, turnării și construcției.

În ediția bine îngrijită și elegantă de 208 pagini și 376 de imagini color, autorul analizează relația creatorului cu materialul și subiectul, introducând în ecuație și percepția privitorului ca factor formator.

Prinde firul care leagă ornamentele sofisticate din bisericile medievale cu scheleții de lemn din Norvegia de formele clare ale lui Brancusi și caryatidele totemice ale lui Kirchner, regii desculți din catedralele Chartres și Saint-Denis de trupurile slabe ale lui Giacometti, perfecțiunea rece a clasicismului lui Canova de non finito-ul lui Michelangelo și Rodin, chitara de carton a lui Picasso de construcțiile metalice robuste ale lui Smith și Serra, formele monolitice ale lui Moore de echilibrările aeriene ale mobilelor lui Calder, experimentele lui Chryssa și propunerile îndrăznețe ale lui Saint-Phalle de geometria puristă a lui Andre, „anestezia” jucăușă a pop-ului lui Oldenburg și Warhol de creația profund intuitivă a lui Beuys, dedicarea lui Takis față de forțele invizibile ale naturii de reflecția ecologică și antropocentrică a lui Kaniaris, Hatoum, Ai Weiwei.

În final, la întrebarea crucială „care este astăzi amprenta sculpturii?” autorul propune conceptul de artă tridimensională, adică de producere a imaginilor în termeni corporali, tactili.

● Alki Haralambidis este profesor emerit de Istoria Artei la Universitatea Aristotel din Salonic.