În urma Revoluției Industriale, când principala revendicare a mișcării muncitorești era dreptul la muncă, socialistul francez Paul Lafargue își șochează camarazii proclamând dreptul la lenevie.
Munca salariată mult râvnită, încurajată de morala religioasă pentru a hrăni capitalismul, nu este decât un regim de sclavie care distruge omul, stoarcându-i seva, independența și sănătatea. Mașinile aduse de viitor îl pot salva, dar doar dacă timpul eliberat devine cu adevărat liber – și nu se traduce, așa cum se întâmplă de obicei, în condiții de muncă și mai nefavorabile.
Fără urmă de gravitate, Lafargue demontează cu deplină claritate mitul sacrosanct al muncii grele, mereu la modă, în favoarea adevăratei împliniri individuale într-un mediu social eliberator.
Paul Lafargue a fost un revoluționar socialist francez, teoretician și jurnalist, cunoscut ca ginere și colaborator al lui Karl Marx. A devenit deosebit de faimos pentru lucrarea sa Dreptul la Lene, unde critică aspru glorificarea excesivă a muncii.
