Într-o lume care se transformă rapid datorită inteligenței artificiale, această lucrare colectivă încearcă o explorare interdisciplinară și critică a potențialităților, limitărilor și dimensiunilor etice ale acesteia. Prin contribuțiile cercetătorilor din științele sociale, psihologie, educație și artă, se evidențiază complexitatea unui fenomen care influențează profund modul în care gândim, învățăm, creăm și conviețuim.
Cartea nu se limitează la o prezentare tehnocrată a inteligenței artificiale, ci avansează către o evaluare esențială filosofică, sociologică, psihologică și pedagogică a consecințelor sale. Ridică întrebări critice despre natura inteligenței umane, relația om-mașină, precum și despre conceptul de „voce” și creativitatea artistică în epoca algoritmilor. În paralel, examinează aplicații esențiale ale acesteia în educație, în funcțiile emoționale și cognitive, creația artistică, cercetarea socială și viața cotidiană, scoțând în evidență atât perspectivele inovatoare, cât și limitările inerente.
Se pune un accent special pe implicațiile etice, pedagogice și sociopolitice: protecția datelor personale, părtinirea algoritmică, manipularea informației, fenomenele de narcisism, procese psihologice și de învățare, impactul asupra muncii și democrației. Această lucrare invită cititorul/cititoarea la un dialog fertil și la o reflecție critică în jurul întrebării fundamentale a epocii noastre: ce înseamnă să fii om într-o lume în care se dezvoltă tehnologii care imită și îndeplinesc funcții cognitive parțiale. Totodată, evidențiază necesitatea unei reglementări responsabile, cultivarea gândirii critice și participarea activă, conștientă a societății în conturarea viitorului tehnologic.
