La ce oră ați mers la el acasă? V-a invitat el? V-ați opus? Ce ați spus? Ați spus-o tare? Sunteți sigur că a auzit?

O reprezentație despre trauma sexuală ca o tăietură în biografia subiectului și amprenta ei asupra corpului, sexualității, psihicului, memoriei și relațiilor. Un monolog care se concentrează pe sistemul de putere care evaluează, clasifică și ordonează victimele ca „victime ideale”, „victime mai puțin importante” sau „non-victime”, modelând termenii excluderii lor simbolice. Un monolog despre strategiile de împuternicire a persoanelor care au suferit abuz sexual și despre tranziția de la identitatea victimei la cea a supraviețuitorului.

Lucrarea este inspirată de un eveniment real: violul unui băiat gay, care a ieșit la iveală în cadrul mișcării #MeToo din Grecia. Cu consimțământul său, mărturia sa este redată scenic printr-o transcriere fictivă.

Potrivit Theano Metaxa, în prefața ediției, „fiecare mărturie a sufletului poate fi sfâșietoare. Totuși, singurul monolog sfâșietor aici este mărturia în fața autorității, autorității judiciare care îl obligă pe Petros să joace un rol atribuit cu forța: rolul victimei. [...] Este unul dintre acele strigăte care nu se limitează la scenă, ci conturează cadrul moral și social în care se acordă justiția”.

„Structurile confesionale circulare, scena cutremurătoare a tribunalului, ploile de întrebări violente care se imprimă exemplar în memorie ne pun imediat în papucii unui tânăr din vecini care, găsindu-se complet expus violenței unei lumi pentru care nimeni nu poate fi pregătit, se întreabă firesc cine poartă responsabilitatea pentru o crimă, fără ca nicio autoritate sistemică să poată da un răspuns cu adevărat reparator”, adaugă în epilogul ediției autoarea și regizoarea Pavlina Marvin.