Este caracteristic epocii noastre că din acţiunile umane lipsesc resursele sufleteşti de înaltă tensiune. Rar se întrezăresc scântei de ardoare sau exaltare, în schimb foarte frecvente sunt activităţile care se sting din primele lor clipe, atonia, incapacitatea de a face ceva în numele unui scop ce să depăşească ezitările, eforturile, temerile. Astfel, ajungem în punctul în care omul contemporan îşi petrece zilele încercând pur şi simplu să „reziste” vieţii.

Nu este nimic mai imperios decât cercetarea, pe de o parte, a cauzelor care au condus la această decădere şi, pe de altă parte, a şanselor de redresare. O astfel de încercare este întreprinsă în această carte. Scopul său principal este să reexamineze puterile spirituale şi sufleteşti care tind să se opună a ceea ce se prezintă ca fiind real şi impus. Vor fi cercetate, aşadar, limitele care există pentru ca anumite forme ale visării azi inutilizate şi subestimate, ale imaginaţiei, ale viziunilor sociale şi politice, precum şi ale sentimentelor care devin incubatoare de idealuri, să sprijine din nou voinţa umană. Altă cale de revitalizare nu pare să se deschidă decât aceea de a pătrunde în real suprarealul, în vizibil invizibilul.