Cum Frederick cel Mare și George Washington întruchipează competiția dintre democrația liberală și autoritarism. Atât Frederick cel Mare, cât și George Washington s-au văzut pe ei înșiși ca conducători model, exemplificând diferite moduri de guvernare luminată. Frederick, conducător absolut al Prusiei, s-a autointitulat întruchiparea „iluminismului de sus”; Washington, ca prim președinte al Statelor Unite, s-a considerat responsabil în fața Congresului, cu puterea președinției supusă controlului și echilibrului.
În acest studiu unic, Jürgen Overhoff urmărește viețile paralele ale doi dintre cei mai importanți și influenți oameni de stat ai secolului al XVIII-lea, de la anii lor timpurii până la ascensiunea lor la puterea politică și moștenirile lor istorice. Overhoff ia în considerare semnificația fiecărui om nu doar în contextul propriei țări, ci și în spațiul geopolitic mai larg al istoriei Atlanticului.
Overhoff descrie cum Washington a admirat acțiunile lui Frederick în timpul Războiului celor Șapte Ani (cunoscut și ca Războiul Francez și Indian) din anii 1750, când Frederick s-a aliat cu britanicii și nord-americanii. Mai târziu, Frederick a fost impresionat de conducerea lui Washington a Armatei Continentale în timpul Revoluției Americane. Prusia și Statele Unite au semnat chiar un tratat de prietenie după război. Dar, după cum arată Overhoff, cei doi bărbați aveau idei foarte diferite despre principiile Iluminismului, monarhiei și democrației. În ciuda legitimității sale iluministe, Frederick a guvernat Prusia prin edicte și decrete, mereu cu scopul de a-și menține propria putere. Washington a renunțat faimos după două mandate la funcție. Overhoff susține convingător că traiectoriile politice ale lui Frederick și Washington aruncă lumină asupra conflictului contemporan dintre autoritarism și democrație.
