Astăzi am trecut de la „sfârșitul Istoriei” la „sfârșitul certitudinii”. Totul se mișcă în ritmul fluidității pe o traiectorie instabilă într-o permanentă oscilație între politica tranzacțională și pluralismul conflictual. Trăim în slăbirea „liniei” dintre pace și război, valori și interese. Binele public se află într-o poziție defavorabilă față de prosperitatea individuală, îmbogățind astfel puterea unuia, a puternicului, a suveranului. Niciodată lumea nu a uitat suveranul, care se prezintă în forme diferite în funcție de spațiul și timpul în care este plasat.

Am intrat pe „planeta Pământ necartografiată”. Liniile granițelor, liniile mediului construit și natural, liniile stabile în cultură, dar și liniile ospitalității și comunicării în turism se află într-o stare confuză care necesită analiză și atenție. Iar forma și conturul care ofereau frumusețe, armonie și estetică omului, dar și educația măsurii, se pierd periculos în amorfismul Inteligenței Artificiale și al artei postmoderne a asimetriei.

Odată cu intrarea în perioada „geometriei variabile”, fragmentarea coeziunii postbelice a lumii occidentale, creșterea inegalităților sociale între puternici și neputernici, decăderea valorilor solidarității și a autenticității informației vin să ne confirme viitoarea tulburare generală care va străbate globul.

Și este sigur că din instabilitatea târâtoare se nasc fenomene de frică, amenințări, multiple critici și izbucniri hibride. Astfel, este necesară o reevaluare cumulativă a modului în care „marii” guvernează pentru ca și „mici” să poată beneficia. Dar și propria noastră „linie” morală în fața vârtejului variabilelor care ne înconjoară trebuie să-și redefinească atitudinea.

Este vorba despre un nou contract social, unde „linia roșie” a salvării planetei de la dezastre naturale, dar și de la „mâna” homo sapiens trebuie să fie prezentată și aplicată în comunitatea internațională, nu prin urări, ci prin fapte și poziții conștiente și linii de salvare.

Contribuția acestei cărți este îndeplinirea unui scop prin deschiderea unui dialog public către linii închise, între unilateralitate și pluralitate, între graniță și deterritorializare, între linie dreaptă și curbă, cu gândul că „liniile” respective comunică adesea, dar și se luptă, se împacă sau se opun, în funcție de evoluțiile individuale, generale, geopolitice și spațiale, având în centru „omul creator”.