În lunga călătorie a Egiptului Antic, Perioada a Treia Intermediară apare ca o epocă a tranzițiilor critice și a provocărilor istorice. În acest cadru instabil, unde tradiția faraonilor este zdruncinată, noi actori intră în prim-plan: libienii din vest și cushiții din sud.

Cartea urmărește transformarea regatului egiptean prin prisma „vecinilor” care au devenit conducători. Cum a „înrădăcinat” prezența libiană statul egiptean în propriile tradiții? Cum au revendicat cushiții, deja inițiați în spiritul egiptean, moștenirea faraonilor?

Prin studiul acestei osmose culturale, se evidențiază noua față a unui Egipt în schimbare, în timp ce granițele dintre culturi sunt clarificate, punând pe o bază realistă dialogul despre teoriile Afrocentrismului. O explorare a unei epoci în care identitatea și puterea au fost redefinite radical.