Înainte ca lucrarea sa intitulată Aritmetica să devină sursă de inspirație pentru domeniul emergent al Teoriei Numerelor, începând cu secolul al XVII-lea, Diophantus era cunoscut în principal ca un algebrist. Volumul de față — care oferă traducerea în greaca modernă a celor zece cărți păstrate ale operei, împreună cu un comentariu conceptual, istoric și matematic aprofundat — demonstrează că metoda prin care Diophantus rezolva problemele aritmetice prezintă o coerență conceptuală și metodologică deplină cu algebra pre-modernă care s-a dezvoltat, multe secole mai târziu, în limbile arabă, latină și în limbile vorbite europene, pe de o parte, și că această algebră diferă fundamental de algebra modernă introdusă de François Viète și René Descartes, pe de altă parte. De asemenea, sunt analizate și alte urme păstrate ale algebrei grecești antice, urmărindu-se influența Arithmeticii în Islamul medieval, în Bizanț și în Renașterea Europeană, până la publicarea operei realizată de Bachet de Méziriac, în 1621.