Ideea lui Nicolae Cusanus despre „confluența contrariilor” a luat naștere în călătoria sa de întoarcere din Constantinopol ca o „luminare de sus”. Mai târziu, Cucerirea Orașului a fost ocazia pentru el să își exprime din nou gândirea despre unitate prin lucrarea De pace fidei.

Dumnezeu, ca „cea mai înaltă unitate a contrariilor”, ne permite să îl percepem pe Cusanus nu doar ca o personalitate spirituală de o importanță crucială pentru parcursul spiritului european sau ca un pod care, sintetizând gândirea antică și medievală, deschide drumul către vremurile moderne, ci ca o atitudine spirituală care încă nu și-a găsit continuitatea. Partea de adevăr pe care o reflectă Cusanus așteaptă timpul său.