Parohia după părintele Gheorghe Th. Pyrounakis

Celulă de viață și luptă. Doar iubirea desăvârșită, iubirea lui Dumnezeu și a credincioșilor Săi drepți, conduce fără așteptarea vreunei răsplăți către cea mai înaltă virtute, sacrificiul. Cel nevinovat și sfânt, pentru ca păcătoșii să fie mântuiți. O dreptate diferită de cea cunoscută și predominantă în lume a fost întemeiată prin marea Sa jertfă și cei credincioși care o respectă îndrăznesc să se comporte în mod similar.

Dar prietenii Lui și cei care se depărtează, disprețuiesc și jignesc iubirea Sa? Da! Astfel, ciudat dar adevărat, ceilalți, micii, simt la rândul lor pentru semenii lor – chiar și nedemni după criteriile comune. Și ei fără răsplată personală.

Iubirea adevărată este un act simplu și firesc al omului. Și pentru că s-a stricat, pentru a-și regăsi drumul și pentru ca noi să fim conduși către restaurări complete sunt necesare decizii mari, decizii pentru acte de sacrificiu.

Din neliniști în lupte. Nu răzbunări, ci victorii prin bine asupra răului. Și pe măsură ce iubirea majorității se răcește, iubirea celor puțini trebuie să întrecă în expresivitate și convingere a ofertei – chiar și a sângelui. Iubirea (cea după Dumnezeu, adevărată) nu este împiedicată de nimic contrar sau opus.

Aceasta este măreția Ei: puterea și valoarea Ei – bucuria Ei!

Unii cred că jertfele se pierd. Că nu aduc rezultate, deoarece ceilalți persistă în răutățile lor… Greșit în evaluare! Sămânța care se pune și moare, renaște pentru ca viața să continue mai frumoasă și mai puternică. De Antonis Sanoudakis – Sanoudo.