Următoarea carte din seria New Haven, romane independente interconectate ce prezintă a doua șanse, pasiune aprinsă și eroine de culoare care își obțin finalul fericit. Aceasta este partea a treia a unei trilogii.

Mallory

Speranța este un lucru periculos. Te ține aproape ca un iubit, șoptindu-ți promisiuni pe care nu intenționează niciodată să le păstreze, iar imediat ce te relaxezi în brațele ei, te lasă să pleci. Trimițându-te într-o prăpastie a neantului. Când l-am alungat acum patru ani, a promis că se va întoarce la mine și chiar dacă i-am cerut să nu o facă, eu speram că o va face.

Speranța. Am ascuns-o adânc în mine, sub cicatricile trecutului nostru, lângă visele viitorului nostru. Ascunsă ca un contrabandă. Păzită ca o comoară. Frântă ca fiecare promisiune care a căzut vreodată de pe buzele lui și mi-a atins urechile. În cele din urmă, m-am săturat să sper, să-l aștept și mi-am scufundat mâinile în propria inimă, rupând țesutul cicatricial, mușchii, venele și arterele pentru a o smulge din rădăcină.

Speranța. A conspirat cu ea să mă facă de râs, iar când m-am eliberat de ea, când am exorcizat acel vis inutil, mi-am promis că nimeni nu va avea vreodată șansa să-mi facă asta din nou. Atunci, și numai atunci, a apărut el. Promisiunea mea, un blestem care l-a invocat. Determinarea mea, o provocare. Inima mea, singurul premiu pe care speră să-l câștige.

Christopher

Viața fără Mallory Kent m-a învățat că timpul nu vindecă răni. Le transformă în cicatrici. Țesut zimțat care crește în jurul durerii tale, acoperind-o cu o piele ridicată care nu va mai fi niciodată netedă la atingere. Prima mea cicatrice s-a format când eram doar un copil. Prea tânăr să înțeleg pe deplin ce va însemna pierderea mamei pentru viața mea, dar destul de mare să-mi amintesc ecoul durerii din pieptul meu gol. A fost o agonie unică. Una pe care nu mă așteptam să o simt vreodată din nou.

Dar asta a fost înainte să o iubesc. Înainte să las lucruri care nu aveau nicio legătură cu noi să-mi coste totul. Au trecut patru ani de când am decis să-i onorez cererea de a sta departe. Să-mi continui viața și să-i dau ei șansa să-și continue a ei. Și poate nu va fi de acord, dar a fost mai mult decât suficient timp pentru noi să încercăm să realizăm imposibilul. Singurul lucru pe care timpul petrecut separat l-a făcut este să-mi reamintească că oriunde este ea, acolo trebuie să fiu și eu.

Acum, trebuie doar să o fac să creadă acest lucru.