Pentru cercetătorul care se ocupă cu problemele esteticii muzicale a antichității lipsește bineînțeles condiția de bază pentru trăirea estetică a fenomenelor corespunzătoare: însăși experiența acustică. Paralel cu cunoașterea științifică este necesară curajul, imaginația și capacitatea de pătrundere până în inima problemei pentru reconstruirea unui univers muzical, a unei limbi și muzici care au tăcut pentru totdeauna.

Aceste daruri le-a posedat într-un mare grad înțeleptul grec al secolului al XX-lea, Thrasivoulos Georgiadis, care a valorificat la maximum avantajul identității sale elene și al experiențelor sale muzicale ca grec, precum și profunda sa senzație și cunoaștere a continuității neîntrerupte sufletești și muzicale, așa cum este percepută din muzica antică în cea bizantină și în tradiția muzicală populară elenă.