Și totuși, trebuie să existe o diferență între Zhuāngzǐ și fluture! Este ceea ce numim transformarea lucrurilor.

Visul fluturelui a fost scris în secolul al IV-lea î.Hr. de către călugărul și filozoful chinez Zhuāngzǐ, fondator al taoismului împreună cu precursorul său Laozi. Acest text mic, jucăuș și literar, nestructurat și caracteristic sarcastic, reflectă complet relativitatea în filosofia lui Zhuāngzǐ: este el însuși cel care visează fluturele sau poate fluturele visează la el? Pare să aibă puțină importanță, deoarece Tao pentru Zhuāngzǐ este peste tot, este definit doar prin natura sa, iar viața este pur și simplu transformarea continuă a lucrurilor însele, prin urmare înțelegerea adevărată nu poate fi produsul vreunei explicații – o opinie care mai târziu a influențat decisiv atât budismul chinez, cât și școala Zen.

Zhuāngzǐ (sau Zhuangzi, care înseamnă „Maestrul Zhuāng”, 369-286 î.Hr.) a trăit într-o epocă de mare înflorire a filozofiei chineze și s-a remarcant prin extinderea și dezvoltarea principiilor taoismului stabilite de miticul său predecesor, Laozi. Tot ce știm despre el provine în principal din opera sa omonimă, faimosul Zhuangzi, o colecție de parabole, anecdote și alegorii formată din 33 de capitole (astăzi se crede că doar cele șapte „Capitole Interne” sunt scrise de el însuși) și care învață Calea (adică Tao) în armonie cu natura și fluxul lucrurilor, departe de sterilitatea schemelor logice, a educației convenționale și a „civilizației”.