PENTRU CA
COPIII SĂRACILOR
SĂ NU MAI ÎNCARCE PĂRINȚII ȘI ȚARA
ȘI SĂ DEVINĂ UTILI ÎN SOCIETATE.

Adoptând tonul pretențios al unui analist economic serios care cu siguranță ne amintește ceva, sau pur și simplu al unui cetățean respectabil cu preocupări sociale în Dublinul începutului de secol XVIII, Jonathan Swift găsește în sfârșit soluția pentru toate copiii nevoiași care, fără nicio șansă, inundă străzile orașelor cu prezența lor deranjantă și viitorul lor inexistent: Dați-i bogătașilor să-i mănânce!

O satiră savuroasă despre insensibilitatea puternicilor lumii care încă înspăimântă prin sângeroasa ei acuratețe, la trei sute de ani după publicarea anonimă de către legendarul autor al Călătoriilor lui Gulliver.

Jonathan Swift (1667-1745), unul dintre cei mai mari scriitori pe care i-a cunoscut limba engleză, s-a născut în Dublin, a studiat la Colegiul Trinity, a fost numit cleric al Bisericii Anglicane, a participat la cercurile literare ale epocii și s-a aflat aproape de centrele de decizie, dar pana sa rebelă și neîmblânzită îl aducea mereu în opoziție cu conducătorii – și cu regina Ana a Marii Britanii, care a condamnat drept blasfemie satira sa Povestea unei căzi (1704). În 1726 Swift a finalizat Călătoriile lui Gulliver, care au cunoscut un succes imediat și au fost traduse în trei limbi în cursul anului următor.