Imaginea cinematografică a elevului este adesea descrisă ca „revoluționară” și într-o anumită măsură incompatibilă cu realitatea socială, exprimând totodată dubiul său față de stereotipurile epocii. În această carte se încearcă cartografierea imaginii rolului elevului pe harta cinematografică mondială și poziția sa în instituția educațională, evidențiind parametri care nu sunt acoperiți suficient de literatura internațională și greacă, cum ar fi, de exemplu, limbajul cinematografic folosit de fiecare regizor (stil, formă, narațiune). În același timp, se încearcă analiza și documentarea, atât la nivel sociologic cât și pedagogic, a interacțiunii dintre discursul cinematografic al filmelor (influențe estetice) și cadrul istoric, economic, cultural și sociopolitic al fiecărei epoci (context). Se examinează în esență modul în care cinematografia influențează aceste contexte, dar și cum este formată de influențele acestora, evidențiind relația dinamică dintre artă, educație și realitatea socială.

Pentru scopurile de mai sus, a fost ales pentru analiză un eșantion reprezentativ de filme (în total 12) din țări ale Lumii a Treia (China, India, Iran, Coreea de Sud), din Europa (Franța, Germania, Danemarca, Marea Britanie) și din America (SUA), pentru a investiga relația profundă dintre cinematografie și educație. Căutarea educației în cinema contribuie la apariția unui gen emergent de filme (Filme școlare), unde prin abordarea semantică, sintactică și pragmatică a lui Altman se identifică principalele elemente semantice și sintactice. În acest context, tipul și tiparul rolului elevului ies în evidență la nivel cinematografic, ținând cont de contextul social, politic și ideologic al epocii în care este realizată producția fiecărui film.