Monografia se ocupă de cadrul normativ, dar și de contextul mai larg al transplanturilor. Se concentrează asupra condițiilor care fac permisă, cu excepție, recurgerea la procesul transplantului, asupra obligațiilor donatorului și receptorului de organ, precum și a medicilor. Principalele chestiuni juridice, medicale și bioetice care apar din aplicarea clinică tot mai largă a transplanturilor sunt comune tuturor ordinii juridice, așa cum reiese din punctele esențiale ale unor decizii străine importante care sunt prezentate.

Adâncirea și înțelegerea obligațiilor medicilor și altor profesioniști din domeniul sănătății implicați în procesul complex al transplanturilor îi poate ghida să ofere informațiile necesare și să se asigure că au obținut consimțământul valid al părților, pentru a se proteja împotriva problemelor de răspundere civilă. Juristul va constata intensificarea obligațiilor medicului implicat în procesul transplantului, în contrast cu obligațiile obișnuite ale medicului.

Combinarea și prezentarea opiniilor teoretice, a datelor jurisprudențiale și a elementelor provenite din domenii științifice interdependente implicate în transplanturi (drept, medicină, bioetică, religie, filosofie) și recepția teoretică comparativ-juridică a acestora oferă concluzii pentru juriști și medici într-un proces în continuă evoluție.