În acest eseu, Gabriel Rockhill examinează modul în care „teoria critică” – așa cum a fost asociată cu Școala de la Frankfurt și monopolizată de aceasta – a abandonat marxismul revoluționar și s-a transformat într-un discurs academic compatibil și aliniat cu obiectivele imperiale americane și limitele sistemului liberal. Prin cercetare arhivistică și analiză politică, este evidențiată relația cercetătorilor Școlii de la Frankfurt cu statul american și serviciile de securitate, precum și rolul lor în supravegherea frontierei stângi a criticii și în slăbirea perspectivei revoluționare. Un eseu provocator care ne invită să reconsiderăm conceptul de critică în prezent și să reflectăm asupra teoriei radicale.