În 1940, Leonora Carrington - o artistă suprarealistă britanică în vârstă de douăzeci și doi de ani - a fost convinsă să fugă din Franța și de armata germană aflată în avans spre Spania. Deja suferind de o criză psihotică cauzată de arestarea iubitului ei de către autoritățile naziste, ea a fost curând internată într-o instituție de psihiatrie, unde a fost supusă unui tratament sadic sub masca îngrijirii medicale. În memoriile sale, Down Below, își descrie experiențele cu precizia unui antropolog și simțul fantastic al unui artist.

Acest volum include, de asemenea, o selecție a celor mai bune povestiri ale lui Carrington din întreaga sa viață, funcționând ca piese complementare non-ficțiunii sale influențate de suprarealism. Acestea includ „Debutanta”, în care o tânără, dorind să evite un bal în onoarea ei, schimbă locurile cu o hienă; „Iepurii albi”, în care un vecin prietenos vine să ceară carne putrezită în plus; și „Chiloții mei din flanel”, în care o femeie este forțată să accepte sfințenia.