Am tradus și redat Imnurile Orfice cu izosillabie, așa cum am făcut și în toate traducerile mele ale operelor dramaturgiei antice. Exact pentru că cred că apropierea cantitativă dintre versul tradus și versul traducerii-redăriii, asigurată de izosillabie, poate conserva tot ce poate fi păstrat din ritmul interior al originalului.
În a doua parte a cărții sunt prezentate Imnurile Orfice, fiecare pe o pagină separată, iar pe pagina opusă se află traducerea izosillabică – și în același număr, desigur, de versuri.
A treia parte a cărții este dedicată unei lungi „mărturisiri” a lui Orfeu despre dubla sa nemulțumire sau despre dublul său resentiment, după cum ne spune „el însuși”, referindu-se la influența cultului dionisiac și a propriei sale religii asupra umanității.
Urmează apoi Opera Teatrală, cu titlul „Orfeu – Dionysos – Teatru” (Monolog – Oneact play).
