Istoria este momente. Țările și popoarele pot fi salvate sau distruse de o mișcare greșită sau de o acțiune care ar fi putut fi salvatoare și nu a fost făcută.

Poate o decizie luată într-o clipă să răstoarne o percepție consolidată. Povestirea diplomatului american James Spaine, care în vara anului 1974 servea ca al doilea în rang la ambasada din Ankara, răstoarnă multe dintre lucrurile pe care le știam. În același timp, însă, creează multe întrebări despre cum au acționat el și superiorul său, ambasadorul William B. Macomber Jr., în ziua critică de 19 iulie, cu o zi înainte de invazia turcă. Cei doi diplomați fuseseră însărcinați să înmâneze o scrisoare urgentă a Președintelui SUA prim-ministrului turc Bülent Ecevit, dar nu au făcut-o. Și nu au făcut-o deși au mers la biroul lui Ecevit. În scrisoare, Nixon îi cerea prim-ministrului turc, cu un limbaj dur, să nu-și ducă la îndeplinire planurile de invazie în Cipru. De ce nu au făcut-o? Ce „mână invizibilă” i-a oprit?

Cartea reprezintă ediția actualizată a arhivelor Kissinger, care au fost aduse la lumină pentru prima dată de autori acum peste 20 de ani, și reexaminează rolul secretarului de stat american în drumul spre lovitura de stat și invazia turcă, prin noi dovezi.