Imaginea Cubei moderne este în multe privințe încă blocată în anii 1950, cu mașinile americane clasice, trăsurile și arhitectura colonială spaniolă. Într-o țară unde șoferii de taxi câștigă mai mult decât medicii, înțelegerea Cubei este o misiune fascinantă, dar nesfârșită. În anii 1990, după căderea Zidului Berlinului, Cuba a fost scufundată într-o criză. După decenii de subvenții din partea Uniunii Sovietice de 3 milioane de dolari pe zi, economia țării a intrat într-o cădere liberă. Interdicția dolarului american a fost ridicată, porțile turismului s-au deschis, iar salariile cubanezilor cu contact cu străinii au explodat. În fortăreața Castro, unde prosperitatea dolarului se lovește de austeritatea comunistă, a venit soția americană a unui consilier european în energie staționat la Havana, împreună cu cei doi copii mici ai lor. Isadora Tatlin a făcut prietenii cu cubanezi din toate clasele sociale, a organizat zeci de petreceri – chiar și Fidel Castro a venit la cină! – și a ținut un jurnal zilnic. Rezultatul este o mărturie remarcabilă pentru o perioadă unică din istoria Cubei, când triumful revoluției a început să se confrunte cu atracția puternică a consumismului multinațional.