În Frații Karamazov, Dostoievski prezintă viața a trei frați – care nu au nimic în comun între ei – și relația lor cu tatăl lor, lacomul și libertinul Fiodor Pavlovici Karamazov. Copeau și Croué, adaptatorii Fraților Karamazov, au reușit să concentreze cu claritate și măiestrie romanul amplu și complex, plin de episoade, fără să îl dilueze sau să îl modifice în vreun fel. Au reușit astfel să păstreze două aspecte esențiale: psihologia personajelor și brutalitatea dramatică a pasiunilor lor.

Am admirat din toată inima adaptarea scenică a Fraților Karamazov, fără să regret deloc sacrificiile pe care adaptatorii au fost nevoiți să le facă pentru a reduce marea și bogata operă a romancierului rus la cinci acte. Cu toate acestea, așa cum au adaptat-o, drama este puternică, iar compoziția sa este foarte bine realizată, nu doar în intrigă, care este foarte simplă, dar și în dezvoltarea și definirea personajelor, care sunt cele mai interesante.

Adevărat, atunci când observăm intriga Fraților Karamazov, vedem că are mai degrabă un caracter melodramatic. Ni se prezintă o poveste de familie, judiciară, care nu oferă nimic nou. Dar obișnuitul acestei povești este anulat în fața scenelor uimitoare pe care Dostoievski ni le pictează despre familia Karamazov. În acestea, marele psiholog rus se dovedește a fi de neegalat. De asemenea, în aceste adaptări, Copeau și Croué și-au demonstrat cea mai conștiincioasă artă și readuc la viață cu o precizie perfectă personajele romanului.