Putem noi —acele capsule spațio-temporale infinitezimale— să înțelegem Universul, să explicăm cum s-a născut, cum a evoluat, cum a ajuns la forma sa de astăzi? Și, în cele din urmă, există oare un scop în spatele tuturor acestora? Cu alte cuvinte: putem oferi o explicație științifică a Universului, bazată pe legile fizicii? Și dacă da, atunci cum au apărut chiar aceste legi? Lucrul uimitor, deși puțin cunoscut, este că astăzi dispunem de răspunsuri convingătoare la toate întrebările de mai sus. Poate suna ca o îndrăzneală, chiar ca o „hybris”, mai ales dacă vă spun că răspunsurile provin din Fizica energiilor înalte și din Cosmologie...

Aceasta este și tema centrală a cărții: să vedem cum ideile noi, împreună cu datele experimentale și observaționale ale Astroparticulelor —adică sinteza dintre Fizica particulelor elementare și Cosmologie— ne conduc în mod firesc la răspunsurile la Marile Întrebări care poate nu ne preocupă pe toți, dar sigur ne privesc pe toți. Evoluțiile rapide din Fizica astroparticulelor —fizica unificată a Microuniversului și a Macrouniversului— indică un Univers care s-ar fi putut naște ca fluctuație cuantică din vidul cuantic, pe care mulți îl identifică cu „nimicul”.

Astfel se conturează un nou sistem filozofic, care amintește clar de filosofia absurdului așa cum a fost prezentată de Albert Camus în Mitul lui Sisif.

D. N