Urmărim parcursul partidelor social-democrației europene prin patru perioade de evoluție.
— Perioada I 1889-1914: Social-democrația marxistă clasic-istorică.
— Perioada II 1918-1939: Social-democrația marxistă evolutivă.
— Perioada III 1945-1989: Revizionism și social-democrație tradițională non-marxistă.
— Perioada IV 1990-2010: Revizionismul nou și social-democrația nouă.
Observăm, ca punct de plecare, că fiecare perioadă-moment a social-democrației este definită de următoarea prin evenimente cruciale ce constituie rupturi în procesul istoric. Între prima și a doua perioadă se intercalează Primul Război Mondial și Revoluția din Octombrie. Între a doua și a treia perioadă se intercalează Al Doilea Război Mondial. Între a treia și a patra perioadă se intercalează prăbușirea regimurilor așa-numitului „socialism real” și sfârșitul „Războiului Rece”.
Pe lângă conținuturile ideologice și politice ale mișcării social-democrației europene, distingem și o periodizare corespunzătoare a formelor organizatorice pe care le iau partidele socialiste-social-democrate-muncitorești. Este vorba despre tipologia cunoscută din teoria fenomenului de partid, despre partidul de cadre, partidul de masă, partidul poli-colectiv, partidul-cartel.
În capitolele care privesc cazul grec se încearcă o abordare strict comparativă prin evidențierea și justificarea asemănărilor și diferențelor existente între fenomene politice care se autodefiniesc prin aceiași termeni ideologico-politici și organizaționali, acționând în medii diferite, spațial și temporal.
