Cu mare îngrijorare trebuie să aduc în continuare la cunoștința Onorabililor Dumneavoastră plângerile zilnice pe care le primesc privind pirateriile și jafurile comise în aceste părți, în atât de mare măsură încât cu greu există o navă sau o ambarcațiune, care să vină sau să plece din această insulă, ce să nu fie jefuită. (Sir Nicholas Lawes, guvernator al Jamaicăi, iunie 1718) Sir Nicholas Lawes scria guvernului britanic la începutul secolului al XVIII-lea, o perioadă care mai târziu a devenit cunoscută ca „epoca de aur a pirateriei”.

În următoarele două secole, operele fictive despre pirați au devenit tot mai populare, colorând percepția publică despre acest teroare a mărilor într-un anti-erou romantic, isteț și aventurier, care îi forța pe prizonieri să meargă pe scândură și căuta comori îngropate acolo unde X marca locul. Și totuși realitatea era mult mai intrigantă și teribilă. Luptători nemiloși, adesea extrem de violenți, pirații erau și navigatori excepționali, planificatori vicleni și oportuniști democrați egalitari. Articolele lor, semnate de toți membrii echipajului (uneori cu forța), împărțeau prada echitabil și solicitau respect reciproc. Tratamentul prizonierilor însă era o altă chestiune.

În „The Pirates Pocket-Book”, adevărata poveste sălbatică a piraților iese la lumină prin extrase luate din cărți contemporane, documente, articole de știri, mărturii și rapoarte de judecată. Din jurnale, registre de bord, scrisori și depoziții vine relatarea completă și fascinantă a vieții și morții unui pirat. Adevărul despre picioarele de lemn, papagali și „jolly roger”, hărți ale comorilor, atacuri de pirați și procese infame este spus prin relatările vii ale celor care au întâlnit pirații personal, fie ca victime, membri ai echipajului sau ofițeri de arestare.