Parfumul este obiectiv plăcut. Amintește oarecum de Armani Code, puțin de One Million Royal, dacă l-ați mirosit... aparține acestui stil de parfum. De asemenea, îmi amintește de Rabanne Invictus Elixir, cel cu sticla aurie.

Dar, pe bune, este întruchiparea marketingului. Vorbim despre un parfum fără personalitate, cu o persistență bună pe piele, dar fără o proiecție extraordinară... trece oarecum neobservat, dacă te gândești la ce ți se promitea în marketing. Mă așteptam la mai mult de la creatorul său, Alberto Morillas.

Acum, dacă sunteți în căutarea unui parfum cu care să nu ieșiți în evidență, pentru serviciu, pentru birou sau pentru o întâlnire romantică... este bun. Dar nu e nimic extraordinar.

De la primul miros simți că l-ai mai mirosit undeva; nu este genul acela de parfum pe care să nu-l găsești în altă parte, iar, combinat cu prețul său relativ ridicat, îl face să treacă neobservat.

Când apar reducerile sau dacă îl găsiți la un preț bun și căutați ceva pentru toată ziua, fără variații... atunci poate că merită să-i dați o șansă.