Sultan Yaray (Sultan Yaray) 1971
NU TE TEME
Nu te teme de mine, privirile triste sunt trezirea inimii unui laș. Nu pot să rezist, mintea mea se va pierde în furtuni. Nu te teme, nu rupe steagul dorinței. Să îți umple ochii de lacrimi. Nu te teme, nu te înfuria la stelele speranțelor mele, nu fi un zâmbet amar.
Nu ucide îngerul iubirii, nu zdrobi mândria iubirii. Nu irosi viața mea într-un toamnă tristă, nu arăta rănile și durerile mele. Amintește-ți lumina inimii mele.
Să nu îți potolești setea cu sărutările mele. Nu te teme, nu te teme de mine.
**
Narîn Yukler (Narîn Yukler) 1988
POVESTEA APEI
Apa nu atinge triburile deșertului, picioarele se mișcă cu vântul fierbinte. Sacii lasă urme sub greutate. Încet, încet nisipul se rupe. Îmi întind limba până la partea din spate a farfuriei de cupru, mâinile mele sunt două cărări pentru rândunele. Palmele mele scufundate în deșert, se dezvăluie secrete și rugăciuni de pe fața mea.
Sunt ca o casă cu tencuiala dărâmată, rănile din pieptul meu stau ca zidurile. Copacii se sprijină pe pământul steril, din ramurile lor firave începe uscătura. Orice ramură putrezește, orice față se îngălbenește, o binecuvântez. Sfinți vin la acești copaci să se confeseze, îi sărut cu căldură...
