Nominalizat pentru Premiul Walter Scott 2025
Bătăile în ușă au schimbat totul. Până atunci, eram fericiți; știam cine suntem. „V-ați înșelat persoana,” i-am spus. „Soția mea este blândă și amabilă. Nu ar face rău nici unei muște.” În 1939, când avea doar nouăsprezece ani, Hermine Braunsteiner a aplicat pentru un loc de muncă într-o închisoare nou deschisă lângă casa ei. A auzit că salariul era mai bun decât lucratul pe linia de producție. Închisoarea se numea Ravensbrück. Câteva luni mai târziu, al Doilea Război Mondial urma să izbucnească ca un val peste Europa. Până la sfârșitul acestuia, ea devenise una dintre cele mai notoriu de crude și violente gardiene din lagărele naziste de exterminare. Deținuții o porecleau „Marea” – era cunoscută pentru că își lovea victimele până la moarte.
După război, Hermine a dispărut înapoi în viața civilă. Câțiva ani mai târziu a cunoscut un veteran de război american aflat în vacanță în Europa. Acesta nu știa cine era ea. S-a îndrăgostit de ea, s-a căsătorit și a adus-o în America, unde a trăit ani de zile ca o casnică suburbana bine privită, până într-o zi când un pont de la un supraviețuitor al Holocaustului a trimis un jurnalist de la New York Times la ușa lor și întrebările au început.
Bazat pe o poveste adevărată, The Mare oferă un portret captivant al coborârii oamenilor obișnuiți în inumanitate. Și pune întrebarea ce se întâmplă după acel punct cel mai jos: considerând sarcina imposibilă de a defini justiția în fața unei crime ce a implicat pe toată lumea, cântărind necesitatea morală de a face față adevărului împotriva dorinței copleșitoare de a privi în altă parte. Absolut neînfricat și încărcat de o relevanță urgentă contemporană, The Mare examinează cum încercăm să justificăm ce e de nejustificat – și să iertăm ce e de neiertat.
