Cum s-a obișnuit lumea cu combustibilii fosili? Știați că legătura dintre dioxidul de carbon și încălzirea globală a fost propusă deja în anii 1850? Când am înțeles că sursele regenerabile de energie pot reprezenta o soluție – și de ce această idee nu este deloc nouă?
În timp ce majoritatea cărților despre schimbările climatice privesc spre un viitor – recunoscut înfricoșător –, „Cel Mai Mare Experiment al Nostru” întreabă: cum am ajuns aici și când am realizat ce se întâmplă cu adevărat? Alice Bell ne conduce prin oamenii, ideile, politicile și tehnologiile care au modelat drumul către criza climatică. De la apariția conceptului de „gaze cu efect de seră” în secolul al XIX-lea și misiunile în oceane și ghețari, până la nașterea termenului „încălzirea globală” în anii 1970, vedem cum a devenit clar că activitatea umană nu afectează doar clima – o transformă.
Urmărim primele discuții internaționale despre climă, buletine meteorologice experimentale, măsurători inovatoare ale dioxidului de carbon, entuziasmul inițial pentru sursele regenerabile de energie, dar și o cercetătoare-jurnalistă curajoasă, care stă împotriva puterii marilor monopoluri petroliere. Nu este o simplă poveste cu „răufăcătorii” combustibililor fosili și „eroii” energiei regenerabile și activismului de mediu. Este un parcurs mult mai complex, în care concepte științifice, tehnologii, decizii politice, infrastructuri, obiceiuri cotidiene, indivizi, dar și comunități țes țesătura lumii în care trăim astăzi. Și dacă, în calitate de cetățeni ai secolului XXI, am moștenit o problemă uriașă, Bell susține că avem deja uneltele pentru a o aborda.
