Această publicație a Revistei Imobiliare are ca obiect principiul atemporal al inalienabilității proprietăților imobiliare situate oriunde, în interiorul sau în afara Peninsulei Athonite, aparținând Mănăstirilor Muntelui Athos; nașterea, evoluția și concluzia acestui principiu, cu conținutul, extinderea, dar și gradul de protecție care i-a fost acordat în diversele epoci până în prezent. Sub îndrumarea și prisma dispozițiilor legislative relevante, a teoriei și jurisprudenței instanțelor elene din toate ramurile și nivelurile, studiul se dezvoltă în introducere, trei părți principale și concluzii.
În prima parte principală sunt investigate sursele principului inalienabilității, atât de natură bisericească, cât și statală, clasificate pe perioade, cu accent pe cea otomană. În a doua parte sunt examinate în detaliu prevederile relevante ale Codului Civil și Comercial actual, în special articolul 181 din același cod. În a treia parte este analizată abordarea problemei de către Statul elen, unde în ultimul capitol sunt exprimate îndoieli și rezerve motivate ale autorului cu privire la legalitatea declarării „exproprierilor forțate” asupra moșiilor atonite de către Statul elen în primele decenii ale secolului XX.
În ultima parte a lucrării sunt prezentate concluziile principale ale studiului, constând pe de o parte în includerea incontestabilă, de-a lungul timpului, a principiului inalienabilității în elementele fundamentale, indispensabile, ale regimului „privilegiat străvechi” – garantat constituțional – al Mănăstirilor Muntelui Athos, și, pe de altă parte, în prejudiciul major adus acestui principiu în ultimul secol, fără niciun fundament istoric și moral, eventual chiar și juridic.
