Prezenta carte analizează în profunzime dimensiunea instituțională a SEAE și poziția sa în noua arhitectură de apărare a Europei. În ceea ce privește structura, cartea este formată din patru părți, plus concluzii. Mai exact, în prima parte se analizează evoluția istorică și parcursul formării unui sistem colectiv de securitate în Europa. Apoi, este prezentat traseul de la înființarea Uniunii Vest-Europeane (UVE) în 1954 către Politica Comună de Securitate și Apărare (PCSA) a UE.
În a doua parte a cărții se subliniază modul în care conceptul de apărare colectivă a început treptat să iasă în evidență ca factor de reglementare în formarea politicilor de securitate. Mai exact, sunt analizate condițiile apărării colective ale SUA cu Filipine (1951), Australia și Noua Zeelandă (1951), Coreea de Sud (1953), Formoza în Taiwan (1954) și Japonia (1960), precum și ale URSS cu China (1950), Coreea de Nord (1961) și India (1971).
În a treia parte se analizează arhitectura instituțională a Politicii Externe Comune și de Securitate (PECS) a UE. De asemenea, se efectuează o analiză a misiunii SEAE în cadrul Tratatului de la Lisabona. Ulterior, este examinată dimensiunea instituțională a SEAE. Mai mult, sunt investigate în detaliu atât atribuțiile Șefului SEAE, care este Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politici de Securitate, cât și cele ale Directorului General al Organizației. De asemenea, este realizată o descriere detaliată atât a sarcinilor, cât și a competențelor Consiliului de Administrație al SEAE.
În final, în a patra parte, este analizată schimbarea guvernanței economice a UE și posibilitatea statelor membre de a exclude cheltuielile militare din calculul datoriei și deficitului UE, precum și alte aspecte conexe specifice.
