De-a lungul ultimelor decenii, John W. Dower, unul dintre cei mai importanți istorici americani, a abordat rădăcinile și consecințele războiului din multiple perspective. În War Without Mercy (1986), câștigător al National Book Critics Circle Award, a descris și analizat brutalitatea care a însoțit Al Doilea Război Mondial în Pacific, văzută atât din partea japoneză, cât și din cea americană. Embracing Defeat (1999), câștigător al numeroase premii, inclusiv Premiul Pulitzer și National Book Award, a tratat lupta Japoniei de a o lua de la capăt într-o țară sfâșiată, imediat după Războiul din Pacific, când țara învinsă a fost ocupată de puterile aliate conduse de SUA.
Trecând la o scenă și mai amplă, Dower examinează acum culturile războiului dezvăluite de patru evenimente puternice — Pearl Harbor, Hiroshima, 9-11 și invazia Irakului în numele războiului împotriva terorismului. Lista problemelor analizate și temelor explorate este foarte largă: eșecurile informațiilor și ale imaginației, războaie de alegere și „imbecilități strategice”, gândirea seculară bazată pe credință, precum și războaie deschis sfinte, țintirea necombatantilor și logica aproape irezistibilă — și farmecul — distrugerii în masă.
Noua lucrare a lui Dower plasează, de asemenea, ocupările SUA în Japonia și Irak alături într-un mod surprinzător de original. Una dintre cele mai importante cărți ale acestui deceniu, Cultures of War oferă perspective comparative asupra comportamentului individual și instituțional și a patologiilor care transcend „culturile” în sensul mai tradițional și care, în cele din urmă, depășesc simpla realizare a războiului.
